Pana nu demult, greu reuseai sa iesi din tara legal, iar transfugii erau condamnati sa le putrezeasca oasele in exil. Nu se dicuta despre transport decedati nici cand dupa Revolutie, primele serii de romani au plecat sa lucreze in afara sau la shopiing in Turcia, sa aiba de unde isi aproviziona magazinele cu marfa ieftina ca pret si destul de buna calitativ.
Ai fi dat oricat sa il poti inmormanta pe cel drag acasa, dar se obtineau cu dificultate adeverinte de dezhumare din pamantul strain si pasaport funerar international si pentru oamenii politici sau de stiinta care au lasat ultima dorinta din testament sa fie ingropati in pamantul tarii lor!
Reglementarile erau stricte si nu existau firme de servicii funerare care sa ofere servicii de repatriere. Cine se angaja acum 20 de ani sa iti aduca pe portbagaj, de la mii de kilometri departare sicriul? Pentru asta trebuia sa conduca atent 2-3 zile si sa riste o amenda, mai ales daca sicriul nu era fixat bine pe masina. Sa va mai povestesc despre mirosul care venea din sicriu, fiindca serviciile funerare nu se perfectionasera inca.
Ele s-au modernizat, fiindca respectul fata de om a crescut enorm in ultimul timp si am inteles cu totii ca si mortii au dreptul la securitate, confort, decenta si intimitate si toate acestea cad in sarcina apartinatorilor, in primul rand si a firmelor de servicii funerare, cand ele sunt pasate oficial, prin contract.
Daca in trecut mortii nostri erau ingropati intr-un pamant strain, in prezent ei sunt adusi in tara in conditii de lux, la preturi oneste, care incep de la 990 de euro.
Aproape ca nu iti vine sa crezi ca pentru un om se pune la dispozitie o masina eleganta si in stare perfecta de functionare si in tara in care a avut loc decesul, o echipa de angajati se ocupa de trupul neinsufletit pentru mai putin de 3 000 de euro!
Suma pare incredibil de mica, fiindca include:
-carburantii masinii, soferul implicat in transport, intretinerea, taxele si autorizatiile pentru masinile funerare. Da, consumul este mai mare fiindca exista si functia de racire in interiorul masinii, in locul in care este depozitat sicriul, dar asta nu conteaza.
-cele doua sicrie complet echipate, pe care nu le gasesti in alta parte si care sunt scumpe fiindca unul este din zinc, altul din lemn.
-pregatirea trupului neinsufletit. Sunt o multime de lucruri de facut, cum ar fi: spalarea, tunderea si aranjarea parului, taierea si curatarea unghiilor, imbalsamarea, imbracarea si asezarea in sicriu.
-obtinerea tuturor actelor necesare repatrierii legale, unele necesitand traducere.
Analizand fiecare etapa in parte, intelegi ca repatrierea nu este scumpa pe cat merita, dar avem obligatia morala fata de conationali, sa ii readucem acasa, fiindca nu au plecat pentru totdeauna, ci sa se intoarca dupa ce vor face rost de bani.
Dupa cum numai mamele denaturate care isi abandoneaza copiii sunt blamate de intreaga comunitate si apartinatorii care isi abandoneaza mortii pe un teren strain comit un pacat de moarte. Stiti de ce? Cu cateva mii de euro, problema se rezolva si familia indoliata sta linistita acasa, nefiind obligata sa se deplaseze unde a avut loc decesul.